John Galliano




      Brandul Galliano, prin excentricitatea stilului inconfundabil nu se va demonetiza niciodată, căci originalitatea pieselor aduse în prim-plan surprinde privitorii şi îi uimeşte inclusiv pe cârcotaşi.
     Originile sale vorbesc despre un mediu familial cu un potenţial financiar redus. De altfel, dintr-o slujbă de profesoară de flamenco şi un instalator, la care se adaugă creşterea şi educarea celorlalte două surori ale designerului nu poţi întreţine cu uşurinţă o familie numeroasă. E lesne de înţeles că ambiţiile tânărului Galliano atingeau proporţii fabuloase, întrucât de precoce visa la o astfel de carieră, prin care să îşi depăşească limitele şi să inoveze în lumea houte couture-lui.


      Încetul cu încetul, iluzia deşartă a lui Galliano suferă modificări, îmbrăcând forma unei realităţi empirice: designerul reuşeste să îşi pună în aplicare visul şi îşi lansează propria colecţie inspirată din Revoluţia Franceză, care a dus la impunerea democraţiei pe plan politic. Democraţia se traduce prin libertate, deci noţiunea se transpunea şi în creaţiile sale. Galliano reuşeşte o îmbinare perfectă a constrângerilor vremii, impuse de norme, reguli şi independenţa spiritului ingenuu care i-a dominat întreaga existenţă şi profesie.



       Necazurile nu l-au ocolit pe Galliano şi cum faima nu devine scut de protecţie împotriva vicisitudinilor, a apărut un colaps tradus prin faliment în viaţa marelui creator. Probabil anii de tortură au constituit prilej de meditaţie şi inspiraţie, căci ulterior, cariera sa a fost una fulminantă. Sprijinit de Anna Wintour, editorul de la revista Vogue (cunoscută publicului larg prin interpretarea rolului de către Meryl Streep în filmul „The Devil Wears Prada”) şi de omologul acesteia pe continentul european, Andre Leon, editorul revistei Vanity Fair, John Galliano reuşeste să se ridice la nivelul aşteptărilor.


       Astfel, la sfârşitul anilor ’90 Galliano devine designerul casei de modă Givenchy unde îşi prezintă prima colecţie de houte couture. În mai puţin de doi ani devinde designerul casei de modă Christian Dior. Aici el a coordonat ansamblul liniilor feminine, dar şi colecţiile de marochinărie şi imaginea mărcii menţionată. De altfel, el a mărturisit că se identifică în mod spectaculos cu imaginea femeii sensibile, candide şi fermecătoare.
       Întreaga sa carieră a stat sub semnul succesului: creaţii ovaţionate, idei apreciate şi colecţii demne de apreciat. Însă într-un tablou social al egoismelor şi patimilor distructive, atitudinea lui Galliano a fost aspru judecată şi culpabilizată. Noi nu ne aflăm în postura de a condamna gesturi şi atitudini ale unui colos în materie de modă, ci să vorbim despre realizările unei legende urbane, capabilă să se reinventeze oricând, în orice chip.






        De altfel, British Designer of the Year, distincţia Royal Designer for Industry, French Legion of Honour sunt doar câteva din premiile obţinute de Galliano, care exclud totodată intenţia de a contesta genialitatea creatorului.
         De-a lungul carierei sale, John Galliano a eliminat prejudecăţile cu măiestrie, dorind să aducă un plus de noutate modei. Deşi s-a aflat într-o zbatere dilematică şi continuuă cu slăbiciunile, viaţa sa nu poate fi rezumată decât la o mărturisire pe care a făcut-o la un moment dat: ”my role is to seduce”.


                                 Andreea Gurban

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...