…pentru cei care au citit titlul şi
s-au entuziasmat la gândul că în continuare vor revizui statistici financiare
şi politici de marketing, îmi pare rău. Lucrurile acestea mă deprimă grozav şi
întâmplarea face să am chiar o zi foarte bună. Pentru ceilalţi, care au crezut
că acest articol este despre nemurirea pe care ţi-o oferă cumpărăturile de la
TOPSHOP, nu-mi pare rău. Îşi merită soarta.
Înfiinţat în 1964 sub
cuprinzătoarea denumire Peter Robinson’s Top Shop, firma se revendica
drept un furnizor de articole vestimentare pentru segmentul youth. Prima
fabrică a apărut în orăşelul Sheffield, însă, de atunci şi până acum, hainele
TOPSHOP au trecut oceanul, îmbrăcând aproape toată lumea bună a planetei,
printre care, desigur, noi nu ne aflăm. Alături de Dorothy Perkins, despre care v-am vorbit data trecută, Burton şi Miss Selfridge, constituie grupul Arcadia, al cărui deţinător unic este atât de controversatul şi
prea puţin verdele Philip Green. Nu o dată luxosul magazin de pe faimoasa
Oxford Street a fost mâzgălit cu vopsea lavabilă şi vă asigur că de cel puţin
două ori în ultimii ani au avut loc proteste în faţa reprezentanţei
retailerului, acuzaţiile aduse fiind variate, de la practicarea unei politici neloiale
a preţurilor şi până la suprataxarea produselor comercializate. Cu toate
acestea, TOPSHOP nu a scăzut nici în popularitate, nici în prosperitate, deşi
ziarele londoneze de la vremea respectivă se pregătiseră să-i cânte marşul
mortuar. Atenţia posibililor cumpărători a crescut în mai 2007, când conducerea
TOPSHOP a anunţat o colaborare cu modelul de talie internaţională Kate Moss.
La scurt timp de la
apariţia în vitrine a primilor copii „TOPMOSS”, mămica a fost fotografiată prizând cocaină şi lucrurile au luat-o
pe o traiectorie nedorită, însă colaborarea a fost reînnodată, iar acum Kate le
zâmbeşte tuturor de pe pagina oficială a companiei britanice, enumerând,
bineînţeles, binefacerile multiple ale fructuoasei colaborări.
Dacă avem o privire de
ansamblu a companiei, să trecem la lucrurile care ne interesează cu adevărat,
deoarece dincolo de scandalurile de presă ale TOPSHOP, orice femeie din lume e
interesată de preţuri. Ar trebui să ştiţi, aşadar, că ele nu sunt cu mult
diferite faţă de cele practicate de Dorothy
Perkins, semn că echipa care se ocupă de marketing şi promovare are ceva tragere
de inimă. În primul rând, grila de prezentare enumeră, pe lângă bătrânele rubrici
dedicate hainelor, accesoriilor şi pantofilor, câteva mici surprize. Există o
entitate specială care vă poartă spre secţiunea Designers&Collections
(pentru cele mai puţin iniţiate, care nu ştiu cum să se îmbrace. Tot pentru
ele, TOPSHOP a pregătit un LookBook, de unde puteţi „fura” câteva combinaţii-
în sensul de idei; nu vă gândiţi la prostii!).
Tot o surpriză părea a fi şi linkul
către blogul insideout.topshop.com, însă nu mică mi-a fost dezamăgirea. Ai zice
că, la câţi bani au băgat în promovare, puteau să mai scoată o sută de lire
lunar şi să o plătească pe o tipă de liceu să ţină un blog mai în firea lui!
Practic, informaţia vine sub forma unui cârnat interminabil şi mai puţin
atractiv decât cel cu care a intrat Oprescu în Cartea Recordurilor. Nu salut
nici griul omniprezent şi nici pozele inexpresive postat în loc de informaţii
reale. Dar atât despre blog.
O surpriză
plăcută a fost rubrica de make-up, probabil cea mai bine organizată din întreg
site-ul, cu informaţii detaliate şi idei de conbinare a produselor pentru un
rezultat cel puţin decent. De asemenea, intraţi şi în GiftShop, sunt lucruri
interesante şi majoritatea au reduceri substanţiale. Un lucru mai am de spus
înainte să vă vorbesc despre haine. Cred că cei de la TOPSHOP au dat casting
pentru cele mai inexpresive modele înainte să le aleagă pe cele care să-i
promoveze produsele. Am răsfoit al lor LookBook şi am avut o permanentă stare
de angoasă şi nu mă refer la una sexy, a la Nietzsche, ci una nasoală. Mi-aş fi
dorit să nu le apară şi chipul în poze. E o răutate, dar unde-am ajunge dacă am
fi cu toţii buni?
Good. Haine, da! La
acest capitol, TOPSHOP stă superb, sublim şi indubitabil regeşte. Mai toate
reducerile la articolele de sezon sunt de 50% , iar oferta este pe toate
gusturile şi ar putea cu brio să facă faţă oricărei exigenţe vestimentare.
Rochii şi fuste de toate mărimile, culorile, materialele, modelele şi tot ce
mai vreţi voi, plus accesorii cu care să le puteţi potrivi. Brandurile care vi
se propun sunt aproape profane, aparţinând unor designeri tineri sau despre
care, oricum, nu se ştiu foarte multe lucruri. Genţile, eşarfele, mănuşile,
arată impecabil, au preţuri acceptabile şi nu se limitează pe un anumit trend,
lucru care m-a bucurat din prima. De asemenea, apreciez faptul că, dacă pui
cursorul pe un obiect, îţi apar în detaliu imprimeul, ţesătura şi culoarea.
Dacă ar fi să am ceva
de obiectat, m-aş opri la colecţia lor de paltoane, prea puţin diversificată şi
bătrânicioasă. Ştiu că animal print-ul e o tendinţă de care pare că nu o să
scăpăm prea curând, însă cei de la TOPSHOP parcă au făcut un cult pentru
imprimeul în cauză. Li se mai poate reproşa lipsa de subtilitate în croiala
paltoanelor şi lipsa de curaj în a veni cu oferte care să-i decupeze din rândul
celorlalţi retaileri britanici. La acest capitol, cei de la DP sunt net
superiori.
Vă spuneam data trecută că m-am săturat
să văd platforme şi că aproape am făcut alergie la ele. Ei bine, dacă e în
trend, nu are cum să nu apară şi pe site-ul TS, aşa că nu am avut decât să
îndur până la ultima pagină. Măcar propunerile lor sunt fun şi se vede redirecţionarea
capitalului pe acest segment. Ca şi în cazul DP, colecţia de ghete biker pare
să fie marea coordonată a sezonului. Fără să imite în niciun fel creaţiile
firmei mai sus menţionate, cei de la TS vin cu propuneri foarte fresh,
inspirate din zbuciumul anilor ’80- ’90 (pe care i-au trăit britanicii, nu noi.
Din moda statelor ex-comuniste nu se mai inspiră azi decât chinezoaicele care
asamblează blugi pe vapor).
M-am bucurat să văd că designerii TS
şi-au concentrat atenţia în sensul creării unor umbrele mai de doamne-ajută şi
că le-au reuşit douăsprezece astfel de modele. Nu am nimic de comentat nici în
privinţa etuiului, destul de neelegant, dar măcar l-au mai înfrumuseţat cu o
fundă. Nici bijuteriile nu sunt realizate de designeri cunoscuţi, însă
completează destul de bine imaginea pe care vrea să o promoveze firma. Bucuria
cea mai mare pe care am avut-o, însă, a venit de la rubrica Hats, unde,
doamnelor şi domnilor, fluieraţi din fluiere şi bateţi din palme, chiar am dat
peste pălării în firea lor. Pe lângă obişnuitele căciuli. Simplul fapt că noi,
românii, avem termeni diferiţi pentru pălărie şi căciulă, mă face uneori să mă
cred mai british decât britanicii. Apoi îmi aduc aminte să Libanul are magazin
TOPSHOP, iar noi nu.
Dacă nu v-aţi plictisit deja, ar fi
cazul să vă răsplătesc: TOPSHOP oferă o reducere de 10% tuturor studenţilor pe
parcursul întregului an. Vă descurcaţi
voi.
Wishful thinking via TOPSHOP :p
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu